Povești din Bangkok: Tot ce zboară se mănâncă
Dacă ajungi în Thailanda și nu dai peste o tarabă cu mâncare de care îți e frică, înseamnă că nu mergi pe unde trebuie!
Cred că am trecut pe lângă vânzătorii de gândaci de 10 ori până să îmi fac curaj să gust ceva. Și chiar și când s-a întâmplat, a fost doar la insistențele prietenelor noastre localnice. Până să apuc să refuz, fetele deja comandaseră o pungă cu „de toate” și mă așteptau cu aparatul foto pregătit.
Prima creatură am gustat-o la colțul străzii, după care am alergat până la primul local să cer o bere, să se ducă gustul de gândaci de pe gât, cu picioare cu tot.
Apoi, cu berea în față, parcă altfel au alunecat și restul înaripatelor, târâtoarelor și săritoarelor din meniul serii.
Se începe cu un antreu de lăcuste. Atenție, trebuie să rupi picioarele înainte, ca să nu te zgârie pe gât. Știi tu, ca oasele de la pește.
Când ești gata pentru ceva mai consistent, treci la felul I: gândaci zemoși.
Între felurile principale, recomand să curățăm paleta gustativă cu niște broscuțe uscate. O sa mesteci la ele până o să uiți tot ce ai mâncat până acum.
Trecem la avansați cu o porție de greieri, asezonați cu frunze de dafin.
Între mese, în loc să ronțăi un măr, mai bine niște pui de lăcustă (sau ce Dumnezeu or fi), alunecă ușor și nu îngrașă.
Seara ar merge ceva mai ușor, cum ar fi aceste omide. E de ajuns să strivești una între dinți și nu îți mai trebuie mâncare prea curând.
Viermii de mătase sunt pentru ocazii speciale. Stropiți cu zeamă de lămâie sau simpli, un deliciu pentru o seară romantică.
Ca desert, ar merge un scorpion pe băț. Simplu și ușor, fără colesterol și fără venin.
Nu sunt de ignorant nici gândacii comuni. Sațioși și sărați, senzația de burtă plină de gândaci te va ține toată ziua.
Poftă bună!