UpCity

Am ajuns in Alba cu treaba si am ramas in zona de drag.

Cetatea Alba Carolina

Imi aminteam de acum 10 ani o excursie prin zona in urma careia ramasesem cu parerea vaga ca cetatea este foarte curata. Ma bucur ca lucrurile nu s-au schimbat decat poate in mai bine.

Intregul complex este presarat cu cladiri impunatoare, zone de relaxare si parcari aerisite. Au trecut pe nesimtite cateva ore cat am tot batut in lung si in lat cetatea, ba pe sus ba pe jos, ba inauntru s-apoi pe dinafara.

Am prins si schimbarea garzii elvetiene in timp ce traversau calare podul de lemn ce leaga Poarta III de zidurile exterioare, schimb ce are loc zilnic la ora 12 si cica duminica trag si cu tunul.

Traseul celor trei fortificatii

Inainte de cetatea pe care o vedem acum, pe acelasi loc s-au aflat pe rand un castru roman si apoi cetatea Balgrad in sec XVI.

Cele trei straturi succesive de istorie se pot vedea platind 15lei pentru turul celor 3 fortificatii care include si o camera de tortura, salile medievale care formal apartin acum de hotelul din cetate si locul in care a fost tinut Horia sau Closca sau Crisan… nu am fost destul de atenta care dintre ei.

Nu mi s-a parut mare pretul pentru cat de frumos este amenajat intregul tur, sincera sa fiu am platit inzecit prin orase mai faimoase pentru o experienta mai putin impresionanta.

Are si vara un rol de jucat aici: face beciurile mai de cautat, gazonul mai frumos si albul pietrelor mai nobil.

Turul cuprinde si grajdurile unde ponei si caii garzii elvetiene abia astepta sa ii scarpine cineva dupa urechi.

Restaurant Medieval Pub 13

De la atata istorie si mandrie nationala ni s-a facut foame de ceva asa mai de concediu (o ciorba, un ciolan) si pare-se pomul laudat din zona este Restaurant Medieval Pub 13. Localul e infipt in coasta cetatii si se intra pe un pod suspendat, vedere panoramica in toate partile, foarte promitator.

Problema este ca personalul sau sefii au un fix sa nu le vada cineva interiorul daca nu platesc ceva, asa ca pana nu am comandat nu ne-au lasat sa trecem de terasa, unde am si ramas pana la final. Ce sa va zic, poate spalatura aia de ciorba de burta de 18 lei ( daaaaa!!! 18 lei!!) ar fi fost mai buna daca nu ne fumau toti chelnerii in nas, cat stateau la panda sa nu cumva sa scape un ochi fara bani.

Priviti va rog, gratis, interiorul care merita un personal mai priceput.

Ei si cum stateam noi acolo pe terasa sa terminam berea ne-am amintit ca n-avem unde dormi la noapte. Calare pe internet, pe booking, pe info turist, pe pensiuni.ro, pe amfostacolo, peste tot o larga gama de betoane, saune si terase cimentate din care sa alegem pentru o sedere autentic romaneasca in inima tarii.

Vazand disperarea din ochii nostri si probabil vrand sa ne vada plecati mai repede, unul din chelneri ne-a povestit unde merge el cu copiii lui cand vrea liniste si verdeata:

La Mama Luta

Pensiunea se afla in Ampoita, la 15km de Alba Iulia, cumva in drumul spre ghetarul Scarisoara (pe care nu am apucat sa il vedem).

Am avut acolo o cabanuta foarte curata cu baie si toate cele, restaurant cu mancare facuta pe loc, paine si placinte pe saturate si in spatele curtii un tarc cu magari, capre si ponei.

Am gasit un loc in curte mai pe deal asa, dupa un rand de meri incarcati de unde nici nu ne vedea nimeni, nici nu vedeam pe nimeni ci doar muntii si Pietrele Ampoitei ne prindeau privirea in zare.

90lei pe noapte cu mic dejun inclus, liniste, verdeata si chelnerite frumoase…asa am simtit si noi ca suntem in concediu.

Ampoita

Manastirea Ramet

Dupa o noapte in racoarea cabanutei am zis sa vedem ce e prin zona si toate recomandarile trimiteau la Ramet, in Muntii Trascaului. Manastirea este ingropata adanc intr-o vale stancoasa dar drumul pana acolo e foarte bun. De indata ce apar Cheile Rametului in peisaj abia astepti sa vezi ce se ascunde la baza lor si spre bucuria noastra am gasit o oaza de liniste, flori si curatenie.

Curatenia nu ar trebui sa fie ceva special insa imaginati-va ca cineva matura de praf aleile manastirii, asa de ingrijit era complexul.

Biserica cea veche este din secolul XIII-XIV si desi a fost ridicata prin ’80 vreo 2 metri de unde era, tot se vede ca apasa pe acel loc de foarte mult timp.

Usa bisericii vechi cu inscriptii chirilice este un mister pentru mine, trebuie neaparat sa gasesc pe cineva care stie romana veche si cu un master in emoticonurile care se foloseau pe atunci. Stiti pe cineva?

Biserica cea noua e toata numai marmura si lemn proaspat iar inauntru ai la moaste de pupat sa iti ajunga, vreo 2 icoane facatoare de minuni si un papuc de la un Papa sau ceva arhimadrit faimos.

Lasand la o parte caracterul religios al locului, nu ai cum sa negi pacea si ordinea in ganduri pe care le poti obtine daca vii aici. Parfumul de flori e mai tare decat cel de lumanari arse si maicutele, batrane sau tinere trec grabite printre vizitatori, fara sa certe sau sa stinghereasca pe cineva.

Cheile Rametului

Dupa manastire, inapoi in drum si spre dreapta se mai poate conduce 4 km pana incepe traseul Cheile Rametului. Valea se tot ingusteaza de-o parte si alta a raului si de unde la inceput poti alerga printre copaci si sa te tavalesti prin frunze, la un moment dat traseul e format din 2 pereti de stanca verticali cu scoabe metalice infipte ici si colo, suficiente cat sa treci de pe una pe alta fara sa atingi apa sau pamantul.

Unde e peretele prea slefuit de ape, sunt cabluri metalice care permit chiar si celor care nu prea sunt in forma sa continue traseul. Ca dificultate, ar fi un 6 din 10 in ciuda aparentelor; trebuie doar sa ai pantofi potriviti si sa fii atent.

La un moment dat insa (la scurt timp dupa poarta de piatra de mai sus) traseul se muta pe celalalt perete si trebuie sa treci prin apa. Nu-i adanca dar e rece sloi chiar si in iulie asa ca fie poposesti pe-o stanca si apoi retur fie iti iei inima in dinti, incaltamintea in mana si tzop tzop prin apa sa vezi unde te duce traseul.

Biserica Reformata din Sard

Intre Tei si Ampoita sunt o serie de sate cunoscute ca Drumul Vinului. Pe noi ne-a fascinat in satucul linistit Sard un turn darapanat cu o poarta impunatoare. Ne aflam in fata bisericii reformate care, din ce ne-a zis curatorul locului, urmeaza sa fie renovata in curand.

Cartea de vizita a bisericii este urmatoarea: Basilică romanică cu trei nave înălţată în secolul XIII, cu importante modificări gotice în secolul XV şi baroce în secolul XVIII, când a fost reconstruit turnul şi rezidite în poziţii secundare elementele de plastică arhitectonică gotice, biserica a fost fortificată în secolele XV-XVI cu o incintă ovală şi un bastion pe latura de nord. (Sursa)

Din curtea bisericii am furat cateva corcoduse dulci ca niste caise si m-am simtit din nou copil si umpic mai conectata cu natura. In ultima vreme am cules fructe doar din supermarket asa ca schimbarea a fost binevenita.

Rapa Rosie

Pe lista de obiective pana sa ajungem in Sibiu era si Rapa Rosie, the Red Ravine cum o stie google maps. Problema e ca noi nu am venit pe autostrada ci pe drumul vechi si dupa ce am facut stanga, crezand ca trecem cumva pe sub/peste autostrada si dam nas in nas cu rapa, ne-am trezit pe un drum de praf care se termina fix in gardul autostrazii.

Am putut doar admira de la distanta ceea ce pare un loc foarte frumos si am decis sa nu mai pierdem timpul sa gasim o cale sa ajungem pe partea cealalta.

La intoarcere am avut in masina un francez cu care am stabilit pe blablacar.ro sa-l ducem din Sibiu in Bucuresti. Era prima data in Romania si primul drum pe lumina pe soselele patriei. Jean-Baptiste a ramas foarte impresionat de zonele prin care am trecut si cum i-au sclipit ochii la niste branza (deh, francez) am tras pe dreapta sa degustam.

Ne-am facut plinul de miere naturala si am pornit la drum spre Bucuresti, dupa un weekend in care Alba ne-a hranit, rasfatat, provocat si relaxat.