UpCity

Mergand zgribulita prin Venetia intr-un Martie ploios, am fost fascinata de 4 laturi care par sa defineasca si sa uneasca insulele venetiene: Apele, Cladirile, Oamenii si Mancarea. Vi le rotesc prin fata ochilor numaidecat, asa cum le-am intalnit.

APELE

Venetia este construita intr-o laguna, la confluenta a doua rauri si e formata din 117 insulite. Viata orasului se desfasoara atat pe micutele bucatele de pamant dar mai ales pe spatiul dintre ele. Canalele Venetiei sunt cele care fascineaza, care atrag oamenii din lumea intreaga, dornici sa admire indarjirea cu care apele sunt imblanzite si puse in folosul oamenilor.

CLADIRILE

Venetia a fost inima comertului si artei in diverse perioade importante din cultura europeana. Generatii peste generatii de comercianti, artisti si oameni politici si-au cucerit locul pe una din insule si au incercat sa obtina maximum de utilitate si grandoare posibil.

Rezultatul secolelor de bogatie si ambitie este un oras de marmura si stucatura, construit pe barne de lemn. Spatiile urbane sunt redefinite, unde intimitatea este fie garantata de stradutele inguste, fie spulberata de hoardele de turisti care invadeaza orasul la fel de ritmic ca fluxul.

OAMENII

Ca sa vezi un venetian, trebuie sa ii stii tabieturile, altfel risti sa te invarti numai printre alti turisti ca tine. Venetienii au orele lor pentru servit Proseco, cafenelele lor pentru servit antreuri, hainele mereu negre si impecabile si au cei mai mici catei posibil.

Stiu, stiu, generalizez si pictez cu o pensula prea groasa populatia rabdatoare, care indura turme de turisti superficiali. Adevarul e ca ii admir pe venetieni, sobrietatea lor si hotararea de a avea o viata normala, desi traiesc in unul din cele mai faimoase locuri din lume.

Artistii renasterii si-au lasat amprenta peste tot insa nici actualii locuitori nu dezamagesc; de la gondolieri la o tanara pictorita, venetienii de azi sunt incontinuare sensibili la detalii, culoare si nuante.

MANCAREA

E greu in general sa nimeresti o bodega pentru localnici iar intr-un oras ca Venetia este cu atat mai important, deoarece fluxul constant de turisti a facut ca restaurantele sa scada standardele, bazandu-se pe urmatorul si urmatorul val de clienti noi.

Dar undeva trebuie sa manance si venetienii iar daca aveti norocul sa nimeriti ora corecta, vi se va prezenta o paleta de fructe de mare, legume crocante, mamaliga din gris si toate, toate neaparat urmarite de un Proseco.

Venetia nu este Italia lui Dolce Vita, este orasul rece, bogat, inghesuit si amar, combinatie ce pe neasteptate a nascut un pol al romantismului. Dar oricat ar fi de simplu sa ajungi aici, nu o sa vezi adevaratul oras pana nu esti dispus sa te pierzi pe toate stradutele in ritm lent, sa asculti limba cantata a italienilor ascunsi si sa le ghicesti vinul din pahare.