UpCity

I wish I could distil the experiences I’ve had and keep them with me forever, in a magical trunk but since this is not possible, I’ve taken to picking objects that would help me reconstruct the story of the places I’ve been.

We all bring back little somethings when we travel, even though we know that, inevitably, the knickknacks will lose their story when transitioning from the fridge door to a mantle, to a covert and finally in an inglorious box.

While away, the souvenir is just one the thousands laid out on stalls but once brought home, the humble souvenir becomes the sole ambassador for the design trends of today, for the cultural and economic reality of the original country and overall, the sole physical inheritance of the exchanges made while away.

Please join me in imagining the crafty hands that made them and their journey in this world, from the cultural history that made them possible to their current resting place, in my trunk of souvenirs.

Dacă dai peste un maestru adevărat la lucru în atelierul său pitit pe o alee din Medina din Meknes, ia un loc, ciulește urechile și sigur o să pleci de acolo cu o poveste și un obiect fascinant.

Atât tehnica folosită (calirea oțelului de 3 ori în foc apoi baterea firului de argint până fac corp comun) cât și originea modelelor urmate sunt impresionante. Medalionul prezintă un tatuaj berber, purtat de femeile din triburile care trăiesc pe muntele Atlas. Tatuajul se realizează fie pe bărbie, pe nas sau pe frunte, în funcție de cât de sus stă tribul tău pe munte și platouri.

Alternarea modelor geometrice cu cele vegetale rezultă în piese inevitabil unicat, aruncând la coș noțiunea de perfecțiune.

Conform calendarului lunar, în Vietnam anul se schimbă prin ianuarie-februarie, în funcție de fazele lunii. Aflându-ne în Ho Chi Min chiar în ziua de Tết, am cutreierat străzile metropolei să vedem cum se pregătesc localnicii de sărbătoare. Pliculețele decorate intens, în nuanțe tari de roșu și auriu erau pe toate tarabele, într-o bogăție de variante din care să alegi. Scopul, așa cum l-am putut înțelege printre picături este să oferi celor dragi bani de anul nou, în cel mai frumos plic posibil, ceea ce am și facut la întoarcerea acasă, la începutul primăverii românești.

Legenda ghetoului evreiesc din Praga m-a fascinat dintotdeauna așa că odată ajunsă acolo, nu a fost deloc greu să fiu convinsă să cumpăr această statuie de mărimea unui ou. O variantă mai mare însă iese din discuție, căci legenda spune că monstrul din lut prinde viață de îndată ce i s-a scrie pe frunte emet, adică adevăr în limba ebraică. Golem a cutreierat ghetoul praghez aparând locuitorii de hoți și răufăcători însă a scăpat de sub control, terorizând oamenii prin simpla prezență.

Mă face să mă gândesc, paradoxal, la viitoarele creații umane inanimate care vor trăi printre noi, ca sclavi lipsiți de conștiință, până cînd o vor căpăta.

Arta de a împleti sau croșeta este poate omniprezentă în culturile lumii, diferențierile facându-se prin temele abordate, culorile și modele folosite de fiecare artist popular.

Din târgul de noapte din Luang Prabang e greu să pleci cu mâna goală însă inimile colorate mi-au atras atenția pentru că erau la fel de mici și delicate ca femeile care le făceau, stricându-și ochii lucrând la lumina unei lămpi chioare.

Primul castel maur în care am intrat se află în Granada și este un loc legendar, mândru și de o frumusețe ornamentală inegalabilă.

Aș fi vrut să vin înapoi de acolo cu fiecare basorelief, fiecare toc de ușă dantelat și toate tavanele sculptate și pictate centrimetru cu centimetru.

Modelele geometrice se întrepătrundeau cu cele vegetale, o cacofonie de repetiții la infinit a motivelor tradiționale maure.

M-am mulțumit cu o reprezentare plană, pe care între timp am și rătăcit-o. Semn că trebuie să mă întorc acolo.